marți, 22 februarie 2011

Odată rostite, cuvintele nu dispar, ci compun o altă lume, în Univers

La "Space Search System", din California, un institut afiliat la NASA, s-a semnalat în repetate rânduri o descoperire extrem de interesantă, care a ajuns, cu timpul, să constituie obiectul unui studiu aprofundat: toate cuvintele care se rostesc pe pământ "zboară" în cosmos şi devin entităţi care compun o altă lume.

"Space Search System" colaborează, în cercetările sale, cu trei dintre cele mai vestite medium-uri din America - Lillian Kenner, Paul Mittgan şi bătrânul de 98 de ani John Armand Joelley. Aceştia au confirmat ipoteza de mai sus, sprijinind astfel datele obţinute de captatoarele de unde de la NASA.

Pe pământ se rostesc în fiecare zi câteva mii de miliarde de cuvinte. Pentru că ele reprezintă sunete elaborate de creier - care le asigură şi o protecţie energetică - vibrează într-un fel aparte. Aceste vibraţii le imprimă nemurirea. Undele lansate de vorbire ajung în cosmos la câteva mii şi chiar milioane de ani lumină. Acolo, cuvintele formează un nou sistem, O LUME NOUĂ, mult mai logică şi mai puternică din punctul de vedere al consistenţei ideilor. Lumea cuvintelor este formată doar din entităţi - ceea ce pe pământ s-ar putea numi "spirite".


Univers

Nu s-a exclus teoria ca aşa-zisele entităţi, care reprezintă sufletele celor morţi, să fie create de propriile lor cuvinte, rostite cu câţiva ani înainte de a muri.

Lumea astfel creată este departe de a însemna o perfecţiune. Sistemul este măcinat de dispute cel puţin la fel de violente ca pe Terra. Acţiunea repetată a cuvintelor în spaţiu - vibraţia semantică - produce, cu timpul, imagini halucinante - ca nişte "fantome".

Calcule complexe pun în evidenţă o perspectivă interesantă: peste câteva sute de ani, aceste entităţi vor deveni fiinţe tangibile care, la rândul lor, vor elibera cuvinte în Univers... Acesta este un alt mod de "înmulţire a lumilor", cum este cunoscut procesul în limbaj specializat.

Expansiunea cuvintelor nu poate fi stăvilită. Orice tentativă în acest sens ar fi cu atât mai absurdă, cu cât n-ar avea nicio motivaţie practică. Lumea cuvintelor funcţionează după alte principii temporale şi logice, astfel că nu se va intersecta niciodată cu omenirea, decât în mod cu totul accidental.

luni, 7 februarie 2011

Universul invizibil

Tot ce putem percepe legat de lumea în care trăim, ne parvine prin cele 5 simţuri fizice: văz, auz, miros, gust, pipăit. Prin urmare, realitatea noastră se reduce la o serie de semnale electrice procesate de creier. Mai putem investiga universul prin intermediul celui de-al şaselea simţ, dacă îi putem spune aşa, care este mintea. Dar, având în vedere că mintea, gândirea în sine, este de fapt un proces, care se desfăşoară în spaţiu şi timp, înseamnă că este limitată la aceste două coordonate aparţinând lumii fizice.

Ceea ce se află dincolo de toate acestea, de simţuri, de spaţiu, de timp şi în ultimă instanţă, dincolo de gândire este universul invizibil, Împărăţia lui Dumnezeu, lumea entităţiilor şi a energiilor suprasensibile. Despre aceste lucruri, dar şi despre alte lucruri mai "pământeşti" dar la fel de oculte şi inaccesibile în mod curent omului obişnuit, mi-am propus să vorbesc pe acest blog.